Mi-am sunat o prietena draga zilele trecute si dintr-una in alta i-am povestit despre
inventiile mele culinare (in continua completare) si imi spune "ce fain, ca in film". La care eu naiva " ce film?" Se mira apoi ca nu am auzit de
Julie & Julia, aparut in 2009, ii confirm ca spre rusinea mea nu prea sunt
up to date cu filmele recente sau filmele de Oscar desi acesta a prezentat mare interes pentru mine de indata ce am auzit de subiect.
Nu termin bine convorbirea, il caut, il gasesc si ma hotarasc sa ma uit la el inainte de culcare. (N.R. m-am uitat in 2 seri ca am adormit bineinteles, era
doar trecut de miezul noptii)
Asta seara l-am vazut tot si mi-a placut, mi-a placut mult, m-am regasit in el in sensul ca si mie imi place sa mananc, imi place sa incerc retete auzite, combinatii, imi place sa gatesc pentru omul si oamenii pe care ii iubesc si de aici si ideea blogului meu culinar.
De ce spuneam la inceput coincidenta? Pai ideea de blog culinar si gandul ca...
oare e cineva acolo, in afara de prietenii mei, care sa citeasca blogul meu cu retete? E vorba tot de o mica bucatarie intr-o garsoniera si formula de final, cam coincide cu a mea, sincer nu am copiat-o de acolo, pur si simplu e o fraza clasica si suna perfect la sfarsitul unei retete sau in momentul in care ne asezam la masa etc.
Oricum e un film care merita vazut, insa nu trebuie sa va uitati cand va este foame si neaparat sa va pregatiti de gatit, ca sigur va vine pofta de gatit sau inspiratia dupa ce il vedeti :)
Keep up with me! (sper ca asta nu e alta replica faimoasa de prin vreun film recent :)
Ma gandeam in seara aceasta ca toata problema mea cu is there life after work porneste poate de la lipsa unui good time management asa ca I googled it ca sa imi explic mai bine.
